vineri, 17 septembrie 2010

Undeva,candva



Îmi şopteşti cuvinte mute... care nu reuşesc decât să mă amăgească. Ai murit demult, dar chipul tău e încă viu. Inima te simte...cald şi rece, amar şi bun...
Îmi zâmbeşti şi plâng. Mâinile mele nu te pot atinge... eşti doar o iluzie nebună care îmi răscoleşte mintea, trupul şi simţurile
Trecutul e din ce in ce mai prezent, iar vocea ta mă urmăreşte precum un ecou straniu venit din noapte..
Lacrimile s-au transformat în petale de trandafir negru...iar ochii mei privesc în gol: ai murit..........

duminică, 12 septembrie 2010

Noi

Doi straini ce-si vorbesc fara cuvinte si doar o umbra care vine si pleaca,ne-a unit intr-un sarut tacut.Stii, ca sa nu te pierd,ti-am adunat candva mirosul in palme si l-am presarat peste trup,peste suflet si minte,ca sa te pot avea mereu aproape.Si da,te simt,asa cum ma simt pe mine,asa cum si tu ma simti.Te aflu,fara sa te caut..o parte a intregului meu risipit.

joi, 9 septembrie 2010

Eternitate

Te-astept dintotdeauna....

Te caut in ganduri,dar nu te aflu decat in vise..


Din ce in ce mai aproape...din ce in ce mai viu..si vreau sa te respir...


Din cand in cand...te ratacesc...

Apoi, te regasesc. Mereu şi mereu. La nesfarşit.


Te las să curgi în mine. Ma laşi sa ma topesc în tine...

Vino cu mine acum – sa parasim timpul şi sa devenim Eternitate!


Iar daca nu, iubeşte-ma doar atunci când nu mai sunt.....

Raul Carstea si Constantin Neculae, Regăsire

Nostalgica

Anotimpul era bland.Un iz de Toamna plutea in atmosfera, ca o promisiune ce nu voia sa se dezminta.Femeia cobori din autobuz,isi dezmorti picioarele si mai privi o data la ceas.Mai avea timp destul.Demult nu mai asteptase pe cineva. Noutatea acestei stari ii cotropi imaginatia.Oare cum era cel mai bine de procedat?Care vor fi primele vorbe schimbate cu el,primele priviri,primele impresii?Incerca sa-si schiteze in minte un posibil scenariu,in care intrau bineinteles si pupaturi,cuvinte de bun gasit...Prostii.Dar daca va fi dezamagita sau va dezamagi?Frenezia cu care facea presupuneri,asocia idei,le desfacea si iar le asocia,scria cu ele contururi precise pe tabla mintii,o ingrozi pur si simplu.
Noua experienta ii inducea o stare de tensiune;nesiguranta,confuzie si teama; o adevarata lupta interioara;o batalie intre suflet si ratiune,pe care,chiar daca ar fi castigat-o,victima era ea insasi... Sa se-ntoarca sau sa mearga mai departe?! Deodata, soneria telefonului ii incremeni gandul.Vocea grava de la capatul celalalt..ii aminti-ntr-o clipa,motivul pentru care se afla acolo..Da,ea dorise sa vina,ea riscase...Nu mai putea sa dea inapoi, si-n adancul sufletului,nici nu-si dorea asta.. La numai cateva minute,teama avea sa dispara,necunoscutul sa fie invins.........
..............
Pornira spre parc.Femeia mergea la un metru in fata lui,cu o siguranta dezarmanta,flexandu-si genunchii ritualic,parca mergea pe iarba fara s-o atinga.Trupul ei,bine proportionat,parea ca nu depune niciun efort,dar fiecare pas ii contura formele aproape atletice.Miscarile ei generau un fel de sunet,aveau mireasma.Il paralizau oarecum.I se parea ca are ceva de dincolo de femeie. O urmarea cu privirea,potrivindu-si pasii cu ai ei,intr-o miscare transmisa telepatic, sincronizata parca de un dirijor imaginar..Ii admira dansul calm al parului pe umeri,gratia fiecarei miscari... rotunjimea coapselor.Isi lasa privirea sa curga,sa alunece sa se rasfete...Totul era ca un dar al naturii,oferit cu gratie privirii lui....O pala de vant,ii aduse in fata o mireasma dulce,rascolitoare, irezistibila,parfumul ei.Se-nfiora ca un adolescent,ii cuprinse mana intr-a lui,ca o intrebare, isi lipi buzele de-ale ei ..si ..primi imediat si raspunsul...Era acolo,intr-adevar....

Mi-e dor,atat de dor,incat,nu meriti sa afli vreodata........