joi, 9 septembrie 2010

Nostalgica

Anotimpul era bland.Un iz de Toamna plutea in atmosfera, ca o promisiune ce nu voia sa se dezminta.Femeia cobori din autobuz,isi dezmorti picioarele si mai privi o data la ceas.Mai avea timp destul.Demult nu mai asteptase pe cineva. Noutatea acestei stari ii cotropi imaginatia.Oare cum era cel mai bine de procedat?Care vor fi primele vorbe schimbate cu el,primele priviri,primele impresii?Incerca sa-si schiteze in minte un posibil scenariu,in care intrau bineinteles si pupaturi,cuvinte de bun gasit...Prostii.Dar daca va fi dezamagita sau va dezamagi?Frenezia cu care facea presupuneri,asocia idei,le desfacea si iar le asocia,scria cu ele contururi precise pe tabla mintii,o ingrozi pur si simplu.
Noua experienta ii inducea o stare de tensiune;nesiguranta,confuzie si teama; o adevarata lupta interioara;o batalie intre suflet si ratiune,pe care,chiar daca ar fi castigat-o,victima era ea insasi... Sa se-ntoarca sau sa mearga mai departe?! Deodata, soneria telefonului ii incremeni gandul.Vocea grava de la capatul celalalt..ii aminti-ntr-o clipa,motivul pentru care se afla acolo..Da,ea dorise sa vina,ea riscase...Nu mai putea sa dea inapoi, si-n adancul sufletului,nici nu-si dorea asta.. La numai cateva minute,teama avea sa dispara,necunoscutul sa fie invins.........
..............
Pornira spre parc.Femeia mergea la un metru in fata lui,cu o siguranta dezarmanta,flexandu-si genunchii ritualic,parca mergea pe iarba fara s-o atinga.Trupul ei,bine proportionat,parea ca nu depune niciun efort,dar fiecare pas ii contura formele aproape atletice.Miscarile ei generau un fel de sunet,aveau mireasma.Il paralizau oarecum.I se parea ca are ceva de dincolo de femeie. O urmarea cu privirea,potrivindu-si pasii cu ai ei,intr-o miscare transmisa telepatic, sincronizata parca de un dirijor imaginar..Ii admira dansul calm al parului pe umeri,gratia fiecarei miscari... rotunjimea coapselor.Isi lasa privirea sa curga,sa alunece sa se rasfete...Totul era ca un dar al naturii,oferit cu gratie privirii lui....O pala de vant,ii aduse in fata o mireasma dulce,rascolitoare, irezistibila,parfumul ei.Se-nfiora ca un adolescent,ii cuprinse mana intr-a lui,ca o intrebare, isi lipi buzele de-ale ei ..si ..primi imediat si raspunsul...Era acolo,intr-adevar....

Mi-e dor,atat de dor,incat,nu meriti sa afli vreodata........

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu